Sunetul produs în timpul consumului de gustări poate afecta acceptabilitatea generală a acestora. El este surprinzător de important și are un impact asupra experienței multisenzoriale care este atât de legată de plăcerea și satisfacția generală. Este un subiect pe care niciun dezvoltator de produse sau marketer nu ar trebui să îl ignore.
Mâncatul este o experiență profund senzorială, iar consumatorii apreciază adesea gustul, aroma, aspectul și textura mai mult decât factori precum sănătatea și durabilitatea.
Există, de asem*nea, o înțelegere tot mai mare a importanței sunetului pe care îl face produsul atunci când este consumat și a impactului acestuia asupra percepției consumatorului asupra calității.
O mare parte dintre cercetări analizează efectul pe care îl are accentuarea sunetului alimentelor – pe care un aliment îl produce în timpul masticației – asupra consumului.
De fapt, cercetătorii cred că o atenție sporită acordată suntului și aromei ar putea ajuta consumatorii să evite consumul excesiv, un fenomen cunoscut sub numele de „sinestezie auditiv-gustativă”.
De asem*nea, în urma studierii efectului Crunch s-a constatat că grupul care a fost supus la cele mai puternice zgomote de fundal – pentru a anula sunetele scoase de cei testați, în timp ce mâncau – a dus la creșterea cantității consumate: o medie de patru covrigei pe individ față de 2,75 covrigei, în cazul celor aflați într-un mediu liniștit.
Acest lucru arată că o atenție sporită acordată sunetului pe care alimentele îl fac în timp ce sunt consumate ar putea ajuta la scăderea consumului, potrivit unui studiu din 2016 publicat în Food Quality and Preference. În schimb, asta a arătat că oamenii vor mânca mai mult dacă nu își aud propria masticație.
„Sunetul este de obicei etichetat ca simțul alimentar uitat, dar dacă oamenii sunt mai concentrați pe sunetul pe care îl produc alimentele, ar putea reduce consumul”, a spus coautorul Ryan Elder, pe atunci asistent de marketing la Marriot School of Management de la BYU.
KHz de crocant sau doar crocant
Alimentele crocante (de exemplu, chipsuri de cartofi) produc de obicei sunete de înaltă frecvență (peste 5 kHz) atunci când sunt consumate, în timp ce alte alimente mai puțin crocante (arahide) scot sunete pe un interval de frecvență mult mai scăzut (1-2 kHz). Alimentele crocante (biscuiți uscați) generează sunete joase.
Cercetătorii cred, de asem*nea, că produsele crocante mențin interesul consumatorului, în timp ce „mai puțin zgomotoase nu oferă suficientă stimulare, iar experiența alimentară ar putea „deveni plictisitoare mai repede”, potrivit profesorului William E. Lee, care a fost cercetător senzorial alimentar la Procter & Gamble înainte de a se alătura Universității din Florida de Sud, ca profesor asociat de inginerie chimică și biomedicală.
Analiza sa din 1990 a sunetului de zdrobire a alimentelor în timpul masticației a constatat că un produs crocant creează sunete mai înalte. Folosind un analizor de semnal, el a măsurat sunetul generat de o serie de 10 probe consecutive de cartofi și chipsuri tortilla și a constatat că mostrele proaspete au fost mai puternice și au emis sunete cu frecvență mai înaltă decât omologii lor învechiți.
El a descoperit, de asem*nea, că degustătorii zgomotoși au avut mai multă plăcere din experiență, în timp ce participanții care purtau căști pentru a anula zgomotul au mâncat mai puține chipsuri.
Lecție importantă pentru marketeri
Sunetele pot fi folosite în campaniile de marketing digital pentru a implica spectatorii și pentru a le stimula apetitul, iar reclamele TV subliniază adesea atractivitatea produsului.
Ultimul deceniu, în special, a cunoscut o explozie în utilizarea zgomotului de fundal, a muzicii și a peisajelor sonore special concepute pentru a îmbunătăți experiența de degustare. Un studiu din 2016 publicat în Multisensory Flavour Perception a constatat că zgomotul ne va influența alegerile și comportamentul de consum, sporindu-ne sensibilitatea la lucruri precum crocant și umami, dar și suprimând capacitatea noastră de a gusta lucruri precum dulceața.
În schimb, „zgomotul este o sursă de plăcere”, a spus profesorul Lee, remarcând că „oamenii vor maximiza zgomotul”.
Copiii, de exemplu, în mod obișnuit interacționează într-un astfel de mod în care pare că „își amplifică zgomot unii altora”.
Indiciile auditive ne fac, de asem*nea, să avem mai multă poftă, motiv pentru care este atât de ușor să terminăm fără să realizăm o pungă de dimensiuni mari de Lay’s în fața televizorului.
Mai important, consumatorii asociază sunetul cu prospețimea: un zgomot puternic este adesea asociat cu prospețimea și calitatea, în timp ce un sunet lipsit de strălucire poate fi perceput ca învechit sau inferior.
Prin manipularea selectivă a frecvenței și amplitudinii feedback-ului sonor produs atunci când mănâncă un chips de cartofi, cercetătorii au reușit să demonstreze o legătură între sunet și percepția asupra calității generale a produsului.
Un studiu din 2003, publicat în Journal of Sensory Studies, le-a cerut participanților să muște chipsurile cu dinții din față și să le evalueze prospețimea folosind o scală vizuală analogică pe un computer. Rezultatele au constatat că chipsurile de cartofi au fost percepute ca fiind cu atât mai crocante, cât și mai proaspete – indiferent dacă au fost sau nu – atunci când nivelul general al sunetului a fost crescut, sau când sunetele de înaltă frecvență (2 kHz-20 kHz) au fost amplificate selectiv.
Știința din spatele „snap, crackle and pop”
Cuvintele sonice, de asem*nea, pot afecta calitatea unui produs.Slurp, chomp, munch, snap and plop sunt cuvinte onomatopeice care imită sunetele pe care le auzim atunci când mâncăm și, astfel, joacă un rol important în accentuarea sunetului alimentar, potrivit unui studiu din 2021 publicat în Food Quality and Preference.
Japonezii, în special, sunt mai sensibili la diferite grade de texturi crocante decât nord-americanii. Un alt studiu din 2021 – publicat în jurnalul Foods – a investigat asocierea dintre cât de crocante erau percepute produsele și palatabilitatea a cinci tipuri de biscuiți de orez japonezi, cunoscute sub numele de „kakinotane”, și a descoperit că onomatopeele au o influență mai mare asupra descrierii nuanțelor texturii alimentelor decât datele fiziologice.
Cuvintele mimetice imită sunete sau alte experiențe senzoriale și întrucât textura este o proprietate senzorială, onomatopeele pot îmbogăți descrierea unei experiențe senzoriale și pot avea o influență semnificativă asupra gustului.
Alimentele crocante sunt, de asem*nea, percepute ca fiind mai greu de consumat. De exemplu, chipsurile de cartofi vor dispărea de obicei după patru sau cinci mușcături, dar un chips de tortilla doar după 10 sau mai multe mușcături.
„Cu cât folosiți dinții mai mult, cu atât un produs este mai crocant”, a spus profesorul Lee.
„Textura crocantă se simte în două locuri. Un prim loc este în gură, prin terminațiile nervoase, inclusiv cele ale dinților, care creează o rupere bruscă și completă, precum spargerea sticlei. Celălalt loc este urechea. Informațiile auditive sunt importante în evaluarea unui aliment și doar ascultând, puteți spune dacă un chips este proaspăt sau învechit.
„Dacă mâncarea apare în mijlocul gurii și persoana își folosește limba pentru compresie, înseamnă că produsul este un aluat. Cu o gustare sărată, dorim să maximizăm timpul în care produsul este în contact cu dinți și să minimizăm timpul când acesta este în contact cu limba.”
Studiul sunetelor din timpul mestecării implică mult mai mult decât doar crocantul sau prospețimea unui produs și percepția consumatorului. Este o știință care implică cunoașterea modului în care caracteristicile maxilarului, dinților și țesuturilor moi din gură influențează sunetele percepute, în special sunetul care călătorește prin dinți și maxilare până la ureche. Apoi există contribuția circulației aerului și a sunetului atingerii dinților în timpul mucăturii, frecvența și nivelul de presiune și… totul devine foarte complex și științific.
Este suficient să spunem că sunetul gustării joacă un rol esențial în experiența generală a consumatorului, afectând percepția, satisfacția și loialitatea mărcii. Este un element cheie în dezvoltarea produsului, în marketing și evaluarea senzorială și este o considerație esențială pentru mărcile de gustări.
Studii: „Efectul crunch: importanța sunetului alimentar ca indicator”, Autori: Ryan S Elder, Gina S Mohr; Calitatea și Preferința Alimentelor 2016, 16(39-46); doi.org/10.1016/j.foodqual.2016.02.015
„Compoziția spectrală a sunetelor generate de alimente”, Autor: C Dacremont, Journal of Texture Studies (1995) 26(1); doi.org/10.1111/j.1745-4603.1995.tb00782.x
„Analiza sunetelor de zdrobire a alimentelor în timpul masticației”, Autori: WE Lee III, MA Schwitzer, GM Morgan, DC Shepherd, Journal of Texture Studies (1999) 21(2); doi.org/10.1111/j.1745-4603.1990.tb00473.xCitate: 34
„Sunetul: Simțul”, Editori: Betina Piqueras-Fiszman, Charles Spence, Percepția aromelor multisenzoriale (2016) 81-105; doi.org/10.1016/B978-0-08-100350-3.00005-5
„Rolul semnalelor auditive în modularea perceputei de crocante și stăpânire a chipsurilor”, Autori: Massimiliano Zampini, Charles Spend, Februarie 2005 Journal of Sensory Studies (2005) 19(5) 347-363, doi:10.1111/j.1745-459x.2004.080403.x
„Limbajul figurativ în sloganuri”, Autori: Hosana S. Juanda, A. Supriadi, Jurnalul Internațional de Lingvistică, Literatură și Traducere (2022), 5(12); doi.org/10.32996/ijllt.2022.5.12.15
„Crocantele, cheia pentru palatabilitate „Kakinotane”: un studiu senzorial cu cuvinte”, Autori: Atsuhiro Saita, Kosuke Yamamoto, Alexander Raevskiy și colab., Foods 2021, 10(8), 1724; doi.org/10.3390/foods10081724
